top of page
20210202_115608.jpg

Benvenuto nel blog della Scrivente Errante! 

Uno spazio dove conoscere una Mamma, AUTRICE degli ARTICOLI e delle RECENSIONI che troverete su questo blog, appartenente alla generazione dei Millennials di due bambine Cosmopolite, a cui spero di poter dare gli strumenti per realizzare i loro sogni ed essere FELICI! 

RAZBOI

Eu ma numesc Constantin M. am 94 de ani, comandor,

instructor, aspirant, la nave comerciale. La nave

comerciale am fost pe l'Ocean Pacific. Au trecut

canalul Panama de 6 ori. Canalul Panama este in Golful Persic unde deasupra canalului

in partea de sud a tari sunt doua orase mari, Iemeno si Iordania. Iordania e foarte mare.

Aceste doua tari acum sunt in lupte, e razboi acum acolo . Noi nu mai putem calatori

acolo, desi exista canalul Panama deoarece a fost depistat pe vremuri inainte de Cristos,,

depistat in 706, de fratele lui Cristofor Columb.

2.Cand a inceput al 2 razboi mondial, unde erati?

Eu am facut razboiul 3 ani si 7 luni. Nu ma stiam nici de parinti mei, nici de garnizoana,

nimic.

3.Cati ani aveati in timpul celui de al 2 razboi mondial?

Eu eram mai tanara, aveam 37 de ani.

4.Ati pierdut rude sau prieteni in timpul razboiului?

In timpul razboiului, atunci am fost in corporati monitorul, lascatargiu, la Braila. Aveam

22 de ani si 7 luni, da. Am fost la Mangalia. Un stagiu, ca sa spun asa, un stagiu de

aproximativ un an jumate, m-a luat de acolo si m-a dat pe torpilor. Torpiloarele acesta de

sigur aveau un numar noi nu aveam voie (…). Am jucat la teatrul de animatoare cu

Vasilica Tastaman, cea mai importanta actrita din Braila. Nu am avut parinti sau prieteni

care au murit.

5.Imediati dupa razboi, cum era viata in Romania, in Braila?

Braila este un oras extraordinar de frumos. Braila are capacitate de populatii, 360.000 de

locuitor. De mult timp, Braila are o frumosete rara, foarte rara, asta a venit si de la

doamna care e responsabila la Bucuresti, Teodoroiu, ne-a luat interviu, si m-a dat la

radio, si a aratat de o fromusete, dar in ziua de azi, e foarte mare pacat, ca sa distrus tot

aproape, foarte multe intreprineri, magazine, sunt distruse complet. Iar strada si

trotuarile, asa cum iam spus si domnei Teodoroiu, ca a venit cu mine si eu eram cel mai

batran, in cunostinte de acestea, s-a facut de o frumosete strada, nu cu asfalt ci cu piatra

cubica. Nu are voie se treaca nic o masina nic macar biciclete. Avem un primar

extraordinar de cunsecade e gospodar, a facut Braila de frumosete rara, dar magazinele

toate toate dupa cum v – am spus, lasa de dorit, modelele magazinelor sunt distruse

complet, nu stiu daca se mai gaseste cineva sa le mai repara. (…) Eu cand m am corporat

am facut parte din Bucuresti si eram carmaci. Dupa aceea m au transferat la Galati. Imi

amintesc de rude, prieteni, persoane care se intorcea de la razboi. Aceasta era naveta pe

care o faceam noi. S a intamplat cam in 1941 sa ia la rechizitie armata si navele care erau

pasagere. Eu am fost pregatit de constiinta mea cu tot materialul si strictul necesar

pentru ca intr un razboi trebuie sa te gandesti si sa ai constiinta aceea ca poate cadea un

om in apa sau il loveste ceva si se scufunda si sa ai imediat sculele necesare. Eu am avut

acest lucru, dar eram tanar pe atunci. Am avut scara de pisica si barca avea tot strictul

necesar si am ramas carmaci. Carmaciul meu a plecat de teama razboiului in Grecia eu

sunt de origine grec. (…) Am inceput sa lucrez in mine cam 6-7 luni si dupa aceasta

perioada m au dat la torpilou. Eram un om foarte constient m au iubit toti comandantii

acelei nave. Eu stiu sa cant din instrumente si atunci chiar pe front nu exista sa nu fie o

muzica. Muzica le dadea curaj militarilor.

6.Ce cantati?

Ce vreti sa va cant? Turceste? Greceste? Eu vreau sa cantati in greceste. (A inceput sa

cante in greaca). Toti m-au iubit pe aceasta nava care s-a scufundat in fata ochilor nostri

dar am fost capabili si am scapat trei persoane de la innec. Si pe urma ne-am dus, ne au

luat de acolo si am facut 7 luni pe monitoare. Cu monitoarele noi, au venit de la

Bucuresti si m-au filmat. Si de la monitoarele acestea a venit un comandor, un om

extraordinar de bun. L-au luat acum de acolo, are un birou la Constanta. Pe strada m-a

pupat cand m-a vazut. Ce documente i-am dat, s-a speriat.

7.Au fost televizoare dupa razboi? Am aparut de multe ori la televizor.

8.Ce programe prindeati dupa razboi? Care era cel mai faimos in Romania dupa

razboi?

Sa va explic ce s-a intamplat dupa ce am plecat de la Dunare. La dunare, cand eram

tanar, nu pentru armata, m a luat de acolo si m au dat pe acea nava de torpilou. Nava

aceasa, eu navigam, eram tanar, parintii meu nu aveau cu ce trai si ii dadusera afara din

armata. Eu eram tanara si le am spus ca nu trec pe malul Dunarii. Am o familie si trebuie

sa le dau de mancare, Si atunci am plecat si am facut Academia la privat. Jucam teatru si

mi au spus ca am un talent extraordinar. Bunul Dumnezeu m a ajutat. Trebuia sa le dau

parintilor si celor 2 surori sa manance. In timpul dumneavoastra liber, cititi ne au spus si

daca nu vei sti trebuie sa le mai repeti o data. Navigam si invatam carte. Am plecat in

strainatate. Eram tanar. In Germania, exista un pod care treci pe el. Este foarte jos, e la

un nivel de un metru si jumatate, nu puteau trece nici u o barca mica. Nimeni nu stie nici

in ziua de az cine a facut acel pod. Si pentru ca nu stie nimeni, e foarte lat, la

Rechensburg. Si pentru ca nu stie nimeni, il are pe necuratul. Si daca ne urcam pe el,

vedem Montenegru, unde a fost acea tragedie. In germania nu exista apa mai mare de 2

metri si jumatate. Am avut o incarcatura de 70 de vagoane is scoteam marfa si o puneamvedem Montenegru, unde a fost acea tragedie. In germania nu exista apa mai mare de 2

metri si jumatate. Am avut o incarcatura de 70 de vagoane is scoteam marfa si o puneam

in cealalta nava si pleca cu ele. De acolo plecam si veneam inapoi si trebuie sa treci

cateva orase. Rechensburg e cosmarul marinarilor. Nu e voie sa pui mana pe nimic. Tu te

dai la o parte si pilotii manuiau nava. Are o adancime de 1616 metri, variaza curentul de

apa care curge cu 24 de km pe ora. Asa cum era la Braila, cand ne tragea si locomotiva pe

uscat. Si de acolo, nu mai suntem nimica noi, ne dam la o parte. Sunt oameni speciali.

Sunt scufundate 72 de vase, are un anahor si la iesire si acolo noi nu mai punem mana pe

carme. Vin piloti speciali si ne trec pentru ca s au scufundat multe nave. De la

Rechensburg am trecut Rinul, se scurge sin Franta. Are o fricheuza, se deschid portile

daca venim din Braila se dechid portile si iese Dunarea la nivelul din Germania. Dupa

aceea, da drumul apei si te ridica 11 m mai sus. Ai intrat inauntru, s a inchis si te ducve la

nivelul Dunarii de Jos. (…) A colindat 17 continente 13 insule in Oceanul Pacific dar eu

totusi calatoresc. Mi-a dat un grad mai inalt, o uniforma noua dar eu nu vreau sa mai fac

armata la ei pentru ca eu armata am facut destul si imi ajunge. Tu ai fost primul baiat de

mama sii de tata? Da, eu le am intretinut pe surorile mele dar ele nu mai traiesc. Si sotia

mea, am pierdut o de 14 ani dar eu sunt gospodar si casa mea e foarte curata. Ma duc la

greci, in Italia am fost, Am fost la insula Cipru si la insula Creta. Calatoresc acum.

8.Cati copiii ai?

Nu am copii, ci doua surori pe care le am intretinut. Sotia mea a murit acum 14 ani.

Interviu realizat de Alessia Bruni ,Voluntar SEV din Italia



Comments


Post in evidenza
Post recenti
Archivio
Cerca per tag
Non ci sono ancora tag.
Seguici
  • Facebook Basic Square
  • Twitter Basic Square
  • Google+ Basic Square
bottom of page