Poveste multiculturala (3)

1. Despre persoana ta: Cum va numiti?

Numele meu este Mariana G. si eu am 73 de ani . Eu sunt din

Timisoara si acum traiesc in sudul Italiei, Lagopesole cu fiicele

mele .

2. A existat un moment in care a trebuit sa va confruntati cu alte culturi?

Prima mea fiica (Elena) munceste in Italia cu sotul ei . Cand sotul meu a murit, eu si fiica

mea cea mica am plecat in Italia . Sotul Elenei i-a gasit un loc de munca fiicei mele, cea

mica intr-o tara vecina si eu am grija de cel mai mic dintre nepotii mei .

3. Care a fost cea mai remarcabila experienta?

Cu siguranta venirea mea in Italia, dupa moartea sotului meu. Fiica mea nu a lucrat in

Romania si eu nu i-am vazut nicioadata pe nepotii mei. N-am crezut ca mi-as petrece

batranetele intr-o alta tara. Acum ma bucur ca am facut aceasta alegere pentru ca eu sunt

cu familia mea, eu imi pot vedea nepotii, fiicele mele si ginerele meu au de lucru aici si

suntem bine.

4. Care erau diferentele de la inceputul experientei de multiculturalitate şi cum

vedeti aceasta experienta acum?

Cand am ajuns mi-am petrecut cea mai mare parte a timpului la domiciliu . Nu am avut

multe de facut si nu stiam limba italiana, mereu aveam nevoie de unul dintre nepotii mei

sa ma ajute sa inteleg ceea ce se vorbea. Apoi, una dintre fetele romance care lucreaza

pentru Asociatia UNLA a venit acasa si mi-a prezentat alte femei romance care lucreaza

in Lagopesole cu persoanele mai in varsta . Acum, martea si joia mergem in parc

impreuna .

5. Ce sfat le-ati da celor care au contact cu alte culturi?

Cred ca cel mai important lucru este sa cunoaca localnicii si sa incerce sa comunice cu ei

. Am fost norocoasa pentru ca fiica mea si nepotii mei stiau deja oamenii si limba din

Italia.

6. Care e unul din cele mai amuzante evenimente din experienta de

multiculturalitate?

La inceput, cand am venit aici, m-am dus la magazinul alimentar cu cel mai mare dintre

nepoti . El mergea cu mine sa traduca ceea ce vroiam sa cumpar, dar cand plecam de la

tejghea intotdeauna cerea o felie de pizza sau un dulce in plus. Era„rasplata” lui.

Interviu realizat de Valeria Colangelo, voluntar SEV din Italia