POVESTE DE DRAGOSTE

1.In ce an l-ati intalnit pe sotul dvs, in ce imprejurari si care

era starea dvs materiala in acel moment?

Ne-am intalnit in 1976 cand am devenit amandoi studenti la Universitatea din

Bucuresti, Facultatea de Limbi si literaturi straine. Eu veneam din Dudestii Vechi

, de Timisoara si el venea din Braila, asa am ajuns eu in Braila. Eu am intarziat la

examenul de admitere, pentru ca atunci era examen de admitere nu se intra pe baza

de dosar. Uitandu-ma pe lista de examene, primul nume pe care l-am vazut era

Andriev Andrei si mi s-a parut foarte frumos, asa incat, in loc sa ma gandesc cum

sa ajung mai repede la examen, sa nu pierd examenul, eu ma miram cat de frumos

suna. Atunci a fost primul declic. Dupa aceea am vrut sa aflu cine este baiatul dar

nu mi-am exprimat in nici un fel sentimentul. Referitor la starea materiala, fiind in

1976, pe vremea comunistilor, nu se punea problema starii materiale, noi eram

multumiti ca aveam cu ce sa ne imbracam, si ce sa mancam. De exemplu, eu eram

incaltata cu sandalele cumnatei mele, care erau cu platforme, cum de altfel se

poarta si astazi, ca sa par mai inalta, doar deveneam studenta la Bucuresti. Parintii

erau foarte harnici, munceau mult si noi mancam tot din gradina. In curte aveam

chiar o mica ferma. Scopul nostru era sa devenim intelectuali, de aceea am si ales

cel mai bun centru universitar.

2.Unde sunt copii dumneavoastra si cum le-ati influentat viitorul?

Ambii mei copii sunt in Braila. Daniel lucreaza la firma APAN, consilier de

vanzari pentru marca BMW. Sunt foarte multumita ca si-a urmat pasiunea. Noi

am sustinut tot timpul copiii in ceea ce vor sa faca. Fata, Ioana Maria, este

director de marketing tot la Apan, are specalizari in Engleza si Japoneza.

3. Stiti care sunt visurile/idealurile copiilor dvs? Ce reprezinta pt dvs

succesul?

Pentru Dan este un succes ca face ceea ce ii place. Pentru Ioana Maria nu a fost un

vis sa lucreze in marketing, dar mi-e teama ca ea nu a avut un vis, un ideal clar. Dar

simplul fapt ca e realizata, ca se duce in fiecare zi la munca si se duce cu bucurie,

este o realizare. Noi personal am visat mai mult pentru ea, i-am cumparat un

apartament dar se pare ca nu vrea sa locuiasca singura pentru ca in continuare ea

locuieste cu noi.

4.Care este cartea care a lasat un ecou in mintea dvs, are un continut filozofic

care sa fi avut un ecou?

Nu este o carte in mod special. Mi-au placut cartile marilor scriitori rusi dar nu

am reusit sa-i predau in scoli. Literatura de dragoste ma pasioneaza dar nu ma

regasesc pentru ca eu ma simt implinita in dragoste.

5. Ati visat sa aveti viata altcuiva? Ati visat vreodata sa fiti regina sau sa

traiti intr-o familie de regi?

Mi se pare o intrebare intresanta. Niciodata n-am visat sa fiu regina /printesa. Am

visat sa am viata altcuiva, dar viata mi s-a deturnat in momentul in care amintrat

la facultatea de litere. Chiar daca am o mare inclinatie pentru limbi straine, eu nu

am visat sa fiu profesoara. Mi-a placut foarte mult teatrul. Dar pe vremea aceea

locurile erau foarte limitate, si intrau numai copiii celor din partid sau fii de

actori. Am riscat chiar sa stau un an acasa pentru a ma pregati cu un mare actor,

Gheorghe Leahu din Timisoara. Eram foarte buna, profesorul

cu care m-am pregatit a constientizat ca eram foarte buna, dar nu a fost sa fie. In

ziua examenului, venind de pe drum, eram toti foarte obositi, imi amintesc ca

studentii au organizat si un protest pentru ca nu aveam unde sa dormim. Institutul

spunea ca nu are obligatie sa ne cazeze, dar totusi am fost cazati in sala de

miscare a teatrului Bulandra. Nu am reusit pt ca erau doar 4 locuri si 400 de

candidati si eu nu faceam parte din cei care trebuiau sa intre. M-am inscris la

Litere, dar nu am uitat de prima mea dragoste teatrul si am jucat 3 ani la teatrul

Podul. Am facut parte din echipa lui Catalin Naum. Dupa 2 ani regizorul mi-a

spus sa merg la teatru ca sigur voi intra. Adevarat ca era un succes garantat.

Numai ca eu eram bursiera si daca as fi renuntat la cei 3 ani de litere as fi pierdut

bursa si eu nu aveam din ce sa ma intretin. Bursa era singura mea sursa de venit

deoarece parintii nu aveau cum sa ma sustina. Asa era in vremea comunismului.

Si asa am renuntat la ideal in favoarea starii materiale. Am respins ajutorul lui

Catalin pentru ca vroiam sa ies repede cu salariu.

Interviu realizat de Svetlana Georgieva , voluntar SEV din Bulgaria